- Uogghje de Quarate
Poesie, racconti, canzoni popolari, filastrocche, motti, soprannomi.
Cambagne atturne a Quarate,
chieine d'arve tutte argendate,
'nghieppate de fronze ogne staggione,
pare ca staune sembe 'nvegetazione.
Tutte stuerte, parene triste,
arve care pure a Criste.
De frutte s'enghiene, accamme lambadine,
nere, gialle, pure verdine.
Se potene mangià pu salamò o la creture,
piascene a granne e criature.
Ce t'acchie a case de povriedde,
nan manghe mè, d'alive u candariedde.
Ce sò dulce, inde alla sartascene re puote fà,
appierse però, ne chile de pane t'ada mangià.
Ne staune parecchie de scenime,
ma nue assalute re megghie tenime.
Ce vua fà re d'uogghje sopraffine,
ada macenà r'alive "Quaratine";
te n'avvierte subbete, la differenze vite,
quanne stè dà, inde o trappite.
Ti apre u stomeche, ce siende l'odore,
quanne iesse da sotte u separatore;
tutte 'nzieme re fatighe se ne vaune,
a vedeie ca s'enghie u catamaune.
Arrive a caste, vù sendì u sapore
de cher'uogghje, pe re pane e u pemedore:
totte na botte, te siende arrecriate,
pe l'avvennanze de re d'uogghje de Quarate.